Penicilina a fost descoperită de către Alexander Fleming, un medic și microbiolog scoțian, în anul 1928. În timp ce studia bacteriile de pe plăcile de cultură din laboratorul său, Fleming a observat că una dintre plăci era contaminată cu un mucegai, care impiedica dezvoltarea bacteriilor din jurul său. După o investigație mai amănunțită, el a descoperit că mucegaiul era o specie de Penicillium, care producea o substanță chimică ce avea proprietăți antibiotice.
Autorul care a făcut posibilă utilizarea practică a penicilinei a fost Ernst Boris Chain, un biochimist evreu-german, care a lucrat împreună cu colegii săi Howard Florey și Norman Heatley la izolarea și purificarea substanței active din penicilină și demonstrarea efectivității acesteia împotriva bacteriilor.
Astfel, putem spune că descoperirea primului penicilina a fost rezultatul efortului comun al celor trei cercetători menționați mai sus. De-a lungul timpului, penicilina și alte antibiotice dezvoltate ulterior au contribuit semnificativ la tratarea și vindecarea multor boli infecțioase, salvând milioane de vieți.
