Cercetatorul si inventatorul grec, Arhimede, este creditat ca fiind cel care a descoperit parghia in secolul III i.Hr. Acesta a adus o contributie majora in domeniul fizicii si matematicii, dar a fost si unul dintre primii care a studiat cu atentie conceptul de parghie.
In timp ce era exilat in Siracuza, Arhimede a fost solicitat de catre regele Hieron al II-lea sa gaseasca o modalitate de a determina daca o coroana de aur, ce i-a fost comandata, era facuta din aur pur sau daca a fost amestecat cu alte metale. Se spune ca, in timp ce se scalda intr-o cada, Arhimede a observat cum corpul sau pluteste si a realizat ca, cu cat un obiect este mai greu, cu atat va scufunda mai puternic un vas in care este plasat.
Acest principiu a stat la baza descoperirii parghiei. Arhimede a concluzionat ca, pentru a ridica un obiect greu, este necesar ca forta care actioneaza asupra parghiei sa fie mai mica decat greutatea acestuia. Daca se aplica aceasta forta intr-un punct mai indepartat de axul de rotatie al parghiei, se poate obtine o crestere a fortei si, astfel, obiectul poate fi ridicat mai usor. Aceasta distanta de la punctul de aplicare a fortei pana la axul de rotatie a fost numita "bratul parghiei".
Dupa descoperirea parghiei, Arhimede a continuat sa studieze si sa experimenteze cu alte tipuri de parghii si a dezvoltat si alte principii importante in domeniul fizicii, cum ar fi legea ridicarii si legea presiunii hidrostatica. Descoperirea parghiei a avut un impact major in domeniul mecanicii si a dus la inventarea unor noi tehnologii si dispozitive care functioneaza prin utilizarea acestui principiu.
In concluzie, exista dovezi istorice care ilustreaza faptul ca Arhimede a fost cel care a descoperit parghia, demonstrand astfel geniul sau si contributia sa esentiala in domeniul stiintific si tehnologic. Astazi, conceptul de parghie este inca foarte important si este utilizat in multe domenii, de la constructii si masini, pana la dispozitive medicale si echipament sportiv.