Forta gravitationala este una dintre cele patru forte fundamentale ale naturii, alaturi de forta electrice, forta nucleara tare si forta nucleara slaba. Aceasta forte este responsabila de atragerea corpurilor cu mase diferite si joaca un rol esential in functionarea Universului.
Cu toate acestea, existenta si influenta fortei gravitationale nu a fost descoperita pana in secolul al XVII-lea, cand fizicianul si matematicianul englez Isaac Newton a prezentat legile miscarii si teoria gravitatiei universale.
Inainte de Newton, grecii antici, cum ar fi Aristotel si Galilei au facut observatii cu privire la caderea corpurilor pe Pamant si au incercat sa explice acest fenomen prin concepte precum forta si miscare. Insa abia Newton a reusit sa formuleze o teorie coerenta cu ajutorul matematicii.
In secolul al XVI-lea, astronomul polonez Nicolaus Copernicus a prezentat conceptul heliocentrismului, care sustinea ca Pamantul si celelalte planete se invart in jurul Soarelui, iar miscarea lor poate fi explicata prin legea gravitatiei.
Dar a fost Newton care, prin observatii si experimente, a confirmat aceasta teorie si a elaborat legea gravitatiei universale. Potrivit acesteia, fiecare corp din Univers exercita o forta de atractie asupra celorlalte corpuri, iar intensitatea acestei forte este direct proportionala cu produsul maselor lor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele.
Mai mult decat atat, Newton a jucat un rol important in intelegerea si descrierea miscarilor planetelor, a astrilor si a altor corpuri ceresti in ceea ce a fost considerata prima forma a mecanicii clasice. Teoria sa a fost ulterior imbunatatita si dezvoltata de catre fizicianul german Albert Einstein prin teoria relativitatii.
Astfel, putem spune ca Newton este considerat cel care a descoperit forta gravitationala, oferind o explicatie stiintifica si matematica a influentei acestei forte in Universul nostru. Descoperirea sa a revolutionat lumea stiintifica si a deschis drumul catre o mai buna intelegere a legilor care guverneaza lumea noastra si a infinitatii cosmosului.
