Faranta a fost descoperită de către matematicianul german Georg Cantor la sfârșitul secolului al XIX-lea. El a fost primul care a observat și a studiat proprietățile acestei mulțimi infinite definite ca fiind "mai mare" decât mulțimea numerelor naturale și "mai mică" decât mulțimea numerelor reale.
Cantor a descris faranta ca fiind o "mulțime de numere reale care nu pot fi puse în corespondență cu numerele naturale, dar care, la rândul lor, nu sunt suficient de numeroase pentru a fi considerate o mulțime continuum". El a demonstrat că această mulțime este infinită nedenumărabilă, ceea ce înseamnă că nu poate fi numărată sau ordonată într-o secvență.
În Teoria mulțimilor, Cantor a continuat să exploreze proprietățile și utilizările farantei, dovedind că este esențială în demonstrarea unor teoreme matematice fundamentale, cum ar fi teorema lui Cantor-Bernstein, teorema lui Cantor despre cardinalitatea mulțimilor și teorema deschiderii Cantor.
De-a lungul timpului, conceptul de faranta a fost aplicat și în alte domenii ale științei și tehnologiei, cum ar fi teoria informației și calculatoarele cuantice, fiind folosit pentru a defini niveluri și capacități limitate care sunt mai mari decât cele finite, dar mai mici decât cele infinite.
Astăzi, definiția și utilizările farantei continuă să fie subiecte de interes și dezbatere în comunitatea matematicienilor, iar contribuția lui Georg Cantor rămâne de neegalat în descoperirea și înțelegerea acestui concept esențial în lumea matematicii.