Echilibrul de translatie a fost descoperit de către fizicianul italian Galileo Galilei în secolul al XVI-lea. El a studiat mișcarea corpurilor și a observat că acestea se mișcă într-o linie dreaptă, cu viteze constante, până când sunt întâmpinate de o forță exterioară care perturbă acest echilibru. De asemenea, Galileo a formulat și legea inerției care spune că un obiect va rămâne în mișcare sau în repaus, dacă nu este acționat de o forță externă.

Ulterior, în secolul al XVII-lea, Newton a extins cercetările lui Galileo și a dezvoltat legea forței de acțiune și reacțiune, cunoscută și sub numele de legea a treia a mișcării. Aceasta spune că orice forță aplicată asupra unui corp va avea o forță de reacție echivalentă în sens contrar.

Descoperirea echilibrului de translatie și formularea legilor mișcării de către Galileo și Newton a fost un pas important în dezvoltarea omenirii, căci a permis oamenilor să înțeleagă mișcarea obiectelor și să aplice aceste cunoștințe în diverse domenii, precum navigația sau tehnologia.

În concluzie, echilibrul de translatie a fost descoperit de către Galileo Galilei și ulterior extins de către Isaac Newton, iar această descoperire a avut un impact major în domeniul științei și al tehnologiei. De la descoperirea sa, au fost făcute numeroase cercetări și studii în legătură cu mișcarea corpurilor și legile care o guvernează, aducând contribuții semnificative în dezvoltarea cunoașterii umane.