Acidul acetic a fost descoperit cu mai bine de 10.000 de ani în urmă, de către vânătorii-culegători care au observat că sucul de fructe fermentat poate fi folosit pentru a adăuga un gust acru în preparatele lor. Cu toate acestea, este dificil de stabilit precis cine este responsabil pentru descoperirea acestuia, deoarece a fost un proces treptat și care a avut loc în diferite regiuni ale lumii.

Unii cred că egipțenii antici au descoperit pentru prima dată acidul acetic în timp ce căutau să conserve fructele și legumele prin fermentare. De asemenea, există dovezi că civilizațiile babiloniene și siriene cunoșteau utilizarea acestei substanțe în vinificație și pentru a conserva alimente.

În Europa, acidul acetic a fost folosit pentru prima dată ca instrument medical în Grecia antică, de către Hippocrate și Galen. Ei au utilizat oțetul (care conține acid acetic) pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi febra și infecțiile.

Dar poate cel mai cunoscut și influent om în descoperirea și utilizarea acidului acetic a fost savantul din secolul al XVIII-lea, Carl Wilhelm Scheele. El a fost primul care a izolat acidul acetic pur și a studiat proprietățile sale chimice în detalii. Scheele a descoperit că se poate face un vin mai bun prin adăugarea de acid acetic în timpul fermentării și a dezvoltat o metodă de a extrage acidul acetic din oțet și alte substanțe.

De asemenea, Antoine Lavoisier, un chimist francez cunoscut pentru descoperirea oxigenului, a susținut că acidul acetic este un compus chimic distinct și a reușit să îl obțină prin oxidarea alcoolului etilic.

În timpul Revoluției Industriale, acidul acetic a devenit o substanță importantă în industrie, fiind folosit pentru a produce anilină, un pigment important pentru industria textilă. Tot în această perioadă, chimistul german, Justus von Liebig, a inventat un proces de obținere a acidului acetic folosind acidurile sulfuric și azotic, ceea ce a condus la o producție mai eficientă a acestei substanțe.

Industria alimentară a început să folosească acidul acetic în mod regulat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru a conserva și a adăuga un gust acid în diferite alimente. Astăzi, oțetul este un produs alimentar comun și nu poate lipsi din nicio bucătărie.

În prezent, acidul acetic are o varietate de aplicații, de la utilizarea în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică, la producția de acid acetați folosiți în anumite solvenți și materiale plastice.

În concluzie, putem spune că nu există o singură persoană sau cultură care să fi descoperit acidul acetic în totalitate. A fost un proces treptat și care s-a desfășurat pe parcursul a mai multor secole, cu contribuții din partea unor mari figuri din domeniul chimiei. Astăzi, acidul acetic este o substanță esențială în viața noastră, folosită în numeroase domenii și cu o importanță incontestabilă în industrie și agricultură.