Atât i-ar cât și iar sunt forme corecte în limba română, dar au semnificații și utilizări diferite:
- i-ar: Este o formă a verbului "a da" la timpul condițional-optativ, persoana a treia singular. Este o combinație dintre pronumele de obiect indirect "îi" (forma scurtă "i-") și forma verbului "ar da".
Exemplu: I-ar da o carte dacă ar avea una.
- iar: Este o conjuncție adversativă și poate fi înlocuită cu "dar", "însă" sau "totuși", fiind folosită pentru a introduce o idee care contrazice sau contrastează cu cea exprimată anterior.
Exemplu: Am vrut să plec, iar el m-a oprit.
Depinzând de context, fiecare formă are locul ei propriu. Deci, în funcție de sensul pe care doriți să îl transmiteți, veți alege una sau alta.