Definiție și ce înseamnă plancui

1. [MDA2] plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).

2. [DAR] plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PLICTISEALĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată […]
1. [MDA2] plictisire sf [At: POLIZU / V: (înv) plec~ / Pl: ~ri / E: […]
1. [MDA2] plicui vt [At: CR (1833), 972/24 / Pzi: ~esc / E: plic1 + […]
1. [MDA2] prelipcă sf [At: SADOVEANU, O. I, 290 / V: pirl~, pril~ / Pl: […]
1. [MDA2] plicui vt [At: CR (1833), 972/24 / Pzi: ~esc / E: plic1 + […]
1. [Scriban] pirloágă, V. pîrloagă. 2. [Scriban] pîrlóg și (vechĭ, azĭ Trans.) prilóg n., pl. […]
1. [MDA2] plicui vt [At: CR (1833), 972/24 / Pzi: ~esc / E: plic1 + […]
1. [DEX '09] PIROGĂ, pirogi, s. f. Ambarcațiune rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro