1. [DEX '09] NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.
2. [MDA2] nătântoc, ~oacă [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.
3. [DEX '98] NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.
4. [MDA2] motântoc, ~oacă a vz nătântoc
5. [MDA2] motânțoc, ~oacă a vz nătântoc
6. [MDA2] motrântoc, ~oacă a vz nătântoc
7. [MDA2] natantoc, ~oacă a vz nătântoc
8. [MDA2] nătăntoc, ~oacă a vz nătântoc
9. [MDA2] nătinctoc, ~ă a vz nătântoc[1]
10. [MDA2] netântoc, ~oacă a vz nătântoc
11. [MDA2] notântoc[1], ~oacă a vz nătântoc
12. [CADE] NĂTÎNTOC adj. și sm. Olten. Băn. Trans. Om nătîng, tîmpit, neghiob; o! ierte-te Dumnezeu, nătîntocule, dar nu ți-ar fi chiar rușine să nu vrei tu a merge în pădure fără mine? (RET.); chiamă alt martor, o femeie cam nătîntoacă (LUNG.).
13. [DLRLC] NĂTÎNTOC, -OACĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.
14. [Scriban] motîntán și -ntóc, V. nătîntoc.
15. [Scriban] nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).
16. [DOOM 3] nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace
17. [DOOM 2] nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace
18. [DRAM 2021] nătântóc, -oacă, nătântoci, -oace, adj. (reg.; înv.) Prost, nătâng; bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (MDA); din nătâng (Scriban).
19. [DRAM 2015] nătântoc, -oacă, nătântoci, -oace, adj. – (reg.; înv.) Prost, nătâng (Papahagi, 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (DEX, MDA); din nătâng (Scriban).
20. [DRAM] nătântoc, -oacă, adj. – (înv.) Prost, nătâng (Papahagi 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Cf. nătâng.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL