1. [MDA2] năstăvire sf [At: GRECU, P. 64 / Pl: ~ri / E: năstăvi] (Înv) 1 Conducere pe un drum, într-o acțiune etc. 2 Inspirare. 3 Instruire. 4 Îndurare.
2. [DEX '09] NĂSTĂVI, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.
3. [MDA2] nastăvi v vz năstăvi
4. [MDA2] năstavi v vz năstăvi
5. [MDA2] năstăvi [At: PSALT. HUR. 50r/17 / V: nas~, ~tavi / Pzi: ~vesc / E: slv наставити[1]] (Înv; d. divinitate) 1 vt (Udp „în”, „pe”, „spre”, „până la”) A conduce pe un drum, într-o acțiune etc. 2 vt A inspira. 3-4 vir A avea milă1 Si: a (se) îndura.
6. [CADE] †NĂSTĂVI (-vesc) vb. tr. Mold. 1 ‡A duce, a conduce: năstăvește-mă spre cărările ziselor tale (COR.) ¶ 2 A îndemna, a îmboldi; a inspira: vrînd să încalece pe cal, după obiceiu, dobitocul de la Dumnăzău poate-fi năstăvit fiind, nici-cum n’au primit să încalece (CANT.) [vsl. nastaviti].
7. [CADE] †NĂSTĂVITOR adj. verb. și sm. NĂSTĂVI. Care năstăvește; conducător: strigară: Isuse, năstăvitoare, miluiaște-ne (COR.).
8. [DLRLC] NĂSTĂVI, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndemna, a îndruma, a sfătui. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272. Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.
9. [Șăineanu, ed. VI] năstăvì v. Mold. a inspira: năstăvit de Duhul ocrotitor NEGR.
10. [Scriban] năstăvésc v. tr. (vsl. nastaviti, a duce, a institui, d. nastavŭ, instituțiune. V. năstav, stăvesc). Vechĭ. Conduc, arăt drumu. Îndemn, îmboldesc, inspir.
11. [DOOM 3] năstăvi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvesc, 3 sg. năstăvește, imperf. 1 năstăveam; conj. prez. 1 sg. să năstăvesc, 3 să năstăvească
12. [DOOM 2] năstăvi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvesc, imperf. 3 sg. năstăvea; conj. prez. 3 să năstăvească
13. [DLRLV] NĂSTĂVIRE s. f. (ȚR.) Îndrumare, povățuire. Prin năstăvirea sa au adunat prin noroi pre ucenicii săi ca să le îngroape pe tine. M 1780 aug., I22v, col. II. Etimologie: năstăvi. Vezi și năstav, nastavnic. Cf. n ă s t a v.
14. [DAR] năstăvire, năstăviri, s.f. (înv.) îndrumare, povățuire; instruire.
15. [DAR] năstăvi, năstăvesc, vb. IV (înv.; despre divinitate) 1. a conduce, a îndruma, a povățui, a sfătui, a călăuzi. 2. a avea milă, a se îndura.
16. [DLR - tomul X] NĂSTĂVIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a năstăvi (1) și rezultatul ei; îndrumare, povățuire; instruire. Mai înainte iscusire și copilărească năstăvire către cela ce voiește a-l deprinde meșteșugul zugrăviei (a. 1805). grecu, p. 64, cf. scl 1960, 605. – Pl.: năstăviri. – V. năstăvi.
17. [DLR - tomul X] NĂSTĂVI vb. IV. (Învechit; de obicei despre divinitate) 1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „în”, „pe”, „spre”, „pînă la”) A conduce, a dirija, a călăuzi, a îndruma, a povățui (pe un drum, într-o acțiune, în comportări); a inspira, a lumina. Cinre mea va năstăvi pînra la Idumea? psalt. hur. 50r/17, cf. 18v/10, 36v/5, 54v/26. Sufletul tău cel bunru nastăvi-mă-va pre pămîntulu derept. ib. 120v/21. Leage pure mie D[oam]ne în calea ta și năstâveaște-me în cararea dereaptă. psalt. sch. 79/16. Nâstăveaște-me (îndireptează-mă d) spre cărările ziselor tale. psalt. 253, cf. 46, 82, 86, 115. Cum să pociu înțeleage să nu mă neștine năstăvire? coresi, l. 36/5, cf. id. ev. 490. Priinția firească mai mult într-o parte sau într-altă parte să nu-l năstăvască, ce numai orice ar pofti dereapta socoteală, aceea să zică. cantemir, ist. 34. Vrînd să încalece pe cal, după obiceiu, dobitocul de la Dumnăzău poate fi năstăvit fiind, nicicum n-au priimit să încalece. id. hr. 410. De nu pre domnu cu acea înțeleaptă chiverniseală ce au făcut l-ar fi năstăvit, întru mare primejdie... ar fi venit. r. greceanu, cm ii, 183. Mai mult nu poate să facă, fiind om sărac. Ci cum te va năstăvi Dumnezeu pe dumneata (cca 1720). iorga, s. d. xiv, 271. Sfinții părinți, carii și de duhul sfînt fiind năstăviți,... au bătut cu tărie (a. 1775). uri-cariul, i, 69. Dumnezeul nostru ... ne-au năstăvit și întru această a doua domnie (a. 1806). ib. v, 48/21. Cerescul împărat ne va năstăvi (a. 1819). ib. vii, 71. El acum fiind prea îndestulat de carne, nu știe unde să o așăze spre păstrare, dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. drăghici, r. 121/13, cf. pann, e. i, 55/11. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. negruzzi, s. i, 272, cf. cihac, ii, 723, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u. 2. Intranz. și refl. A avea milă1 (I 4); a se îndura. Să rugă lui D[u]mnezeu să se năstăvească să zdrobească încuietorile. mineiul (1776), 192v2/17. Ah! Cînd ar năstăvi Dumnezău să mă întorc la patria me! drăghici, r. 80/8. – Prez. ind.: năstăvesc. – Și: năstavi (ddrf), năstăvi vb. IV. – Din slavonul наставити.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL