1. [MDA2] năsturare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: năstura] (Rar) 1 Încheiere cu nasturi a unei haine. 2 Coasere a nasturilor pe o haină.
2. [DEX '09] NĂSTURAR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.
3. [MDA2] năstura vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: nasture] (Rar) 1 A încheia cu nasturi o haină. 2 A coase nasturi la o haină.
4. [MDA2] năsturar sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: nasture + -ar] 1-2 Persoană care (confecționează sau) vinde nasturi (1).
5. [DLRLC] NĂSTURAR, năsturari, s. m. Fabricant sau vînzător de nasturi.
6. [DOOM 3] năsturar (rar) s. m., pl. năsturari
7. [DOOM 2] năsturar (rar) s. m., pl. năsturari
8. [DAR] năsturare, năsturări, s.f. (înv.) 1. încheiere a nasturilor. 2. coasere a nasturilor.
9. [DAR] năstura, năsturez, vb. I (înv.) 1. a încheia o haină cu nasturi. 2. a pune, a coase nasturi la o haină.
10. [DRAM 2021] năsturár, năsturari, s.m. Fabricant sau vânzător de nasturi: „În 1820, în Baia Mare erau atestați 3 năsturari” (Monografia, 1972: 339). – Din nasture + suf. -ar (DEX).
11. [DLR - tomul X] NĂSTURARE s. f. (Rar) Acțiunea de a năstura și rezultatul ei. Cf. pontbriant,d., lm. – V. năstura.
12. [DLR - tomul X] NĂSTURA vb. I. Tranz. (Rar) 1. (Complementul indică veșminte) A încheia cu nasturi. Cf. pontbriant, d., lm. 2. (Complementul indică nasturi) A pune, a coase (la un veșmînt). Cf. lm. – Prez. ind.: năsturez. – V. nasture.
13. [DLR - tomul X] NĂSTURAR s. m. Persoană care face sau vinde nasturi (1). Cf. pontbriant, d., lm, ddrf, barcianu, alexi, w., nom. prof. 46. – Pl. : năsturari. – Nasture + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL