1. [MDA2] năsui vr [At: TEODORESCU, P. P. 30 / Pzi: năsui / E: nas1 + -ui] (Reg; ccd) 1 A se compara cu cineva mai mare și mai puternic. 2 A se obrăznici.
2. [DLRLC] NĂSUI, năsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.
3. [DLRM] NĂSUI, năsui, vb. IV. Refl. (Pop.) A se obrăznici; a face pe grozavul. – Din nas.
4. [DAR] năsui, năsui, vb. IV refl. (reg.) a se măsura, a se cumpăra; a se obrăznici, a-și ridica nasul.
5. [DLR - tomul X] NĂSUl vb. IV. Refl. (Regional; cu complementul în dativ) A se măsura (5), a se compara (cu cineva mai mare și mai puternic); a se obrăznici, a-și ridica nasul1. Tu, (cutare), cui te năsui, De te scaldzi în rînd cu noi? teodorescu, p. p. 30. Ba eu, Doamne, nu mă năsui Nici ție, nici sfinților. id. ib. 31, cf. zanne, p. ii, 317. – prez. ind.: năsui. – Nas1 + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL