1. [MDA2] năcorcoață sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~țe / E: ns cf năcârcoață] (Olt) Stricăciune.
2. [DAR] năcorcoață, năcorcoațe, s.f. (reg.) stricăciune.
3. [DLR - tomul X] NĂCORCOAȚĂ s. f. (Prin nord-vestul Olt.) „Stricăciune”. cf. pașca, gl. – pl.: năcorcoațe. – Etimologia necunoscută. cf. năcîrcoață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL