1. [MDA2] mâzdar sm [At: VARLAAM, C. 347 / Pl: ~i / E: mâzdă + -ar] (Îvr) Persoană care primește mită (1) Si: (îvr) mâzditor.
2. [DGS] mâzdar s.m. (înv.) <înv.> mâzditor. Mâzdarul este persoana care primește mită.
3. [DAR] mâzdar, mâzdari, s.m. (înv.) persoană care primește mită.
4. [DLRLV] MÎZDAR s.m. (Mold.) Persoană care primește mită. Așijdere . . . apucătorii, asupritorii, mîzdarii, prădătorii, vamășii, furii, lîlharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. VARLAAM. Etimologie: mîzdă + suf. -ar. Vezi și măzditor, mîzdă, mîzdealnic, mîzdi. Cf. m ă z d i t o r, m î z d e a l n i c.
5. [DLR] MÎZDÁR s. m. (Învechit, rar) Persoană care primește mită (1); (învechit, rar) mîzditor. Așijdere. . . apucătorii, asupritorii, mîzdarii, prădătorii, vamășii, furii, tîlharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. varlaam, c. 347. - Pl.: mîzdari. – Mîzdă + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL