1. [DEX '09] MUGURAȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1); mugurel. – Mugur + suf. -aș.
2. [MDA2] muguraș sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: mugur + -aș] 1-16 (Șhp) Mugur (1, 3-9) (mai mic) Si: mugurel (1-16).
3. [DLRLC] MUGURAȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1). (Cu sens colectiv) La pădure mi-a plecat Ca să taie muguraș Oilor și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204.
4. [DOOM 3] muguraș s. m., pl. mugurași
5. [DOOM 2] muguraș s. m., pl. mugurași
6. [DLR] MUGURAȘ s. m. Diminutiv al lui m u g u r (1); mugurel (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., LM. (Cu sens colectiv) Să taie mugurașiu Oilor Și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Din brațele ei, Eugenia rîse dintr-o dată către mine, c-un muguraș de dinte. SADOVEANU, O. XIV, 221. – Pl.: mugurași. – Mugur + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL