1. [DEX '09] MUCUȘOR, (1) mucușori, s. m., (2) mucușoare, s. n. 1. (Rar) Muculeț (1). 2. Muculeț (2). – Muc + suf. -ușor.
2. [MDA2] mucușor smn [At: BRĂESCU, A. 22 / V: mucșor / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~oare / E: muc + -ușor] 1-20 (Șhp) Muculeț (1-20).
3. [DEX '98] MUCUȘOR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor.
4. [MDA2] mucșor sm, sn vz mucușor
5. [DOOM 3] mucușor2 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. mucușori
6. [DOOM 3] mucușor1 (rest de țigară/de lumânare) (rar) s. n., pl. mucușoare
7. [DOOM 2] mucușor1 (secreție nazală)(rar) s. m., pl. mucușori
8. [DOOM 2] mucușor2 (rest de țigară / lumânare) (rar) s. n., pl. mucușoare
9. [DLR] MUCUȘOR s. m., s. n. Diminutiv al lui m u c; muculeț, (regional) mucuț. 1. S.m. Cf.m u c (I 1). 2. S.n. Cf.m u c (II. 1). Luminița slabă a candelei. . . pilpîia galbenă, în vîrful mucușorului de iască. BRĂESCU, A. 22. 3. S.n. Cf. muc (II 2). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mucușoare. - Și: mucșór s. m., s. n. CHEST. II 363/253a. – Muc + suf. -ușor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL