1. [MDA2] mucoză sf vz mucoasă
2. [Șăineanu, ed. VI] mucoză f. membrană mucoasă: mucoza stomacului.
3. [DEX '09] MUCOASĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.
4. [MDA2] mucoasă sf [At: TEODORI, A. 78 / V: (rar) ~oză / Pl: ~se / E: fr muqueux, -euse, lat mucosus] Membrană producătoare de mucus, care căptușește sau învelește un organ cavitar și canalele care se deschid în exterior.
5. [MDA2] mucos, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).
6. [DEX '98] MUCOASĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.
7. [DLRLC] MUCOASĂ, mucoase, s. f. Membrană care căptușește cavitatea unui organ secretor. Mucoasă intestinală. Mucoasă nazală.
8. [DN] MUCOASĂ s.f. Membrană care căptușește sau învelește cavitatea unui organ secretor. [< fr. muqueuse].
9. [MDN '00] MUCOASĂ s. f. membrană care căptușește unele cavități ale corpului și a cărei suprafață este umectată de mucus. (< fr. muqueuse)
10. [Scriban] mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.
11. [DOOM 3] mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase
12. [DOOM 3] mucos adj. m., s. m., pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase
13. [DOOM 2] mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase
14. [DE] MUCOÁSĂ (< fr., lat.) s. f. Strat de țesut caracteristic (0,5-4 mm) care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. Este constituită dintr-un epiteliu uni- sau pluristratificat, bogat în glande sau celule glandulare, care secretă mucus și protejează suprafața interioară a organelor contra uscării (ex. m. căilor respiratorii, m. aparatului digestiv etc.); pieliță (2).
15. [DLR] MUCOZĂ s. f. v. mucoasă.
16. [DLR] MUCOASĂ s. f. Membrană producătoare de mucus, care căptușește sau învelește un organ cavitar și canalele care se deschid în exterior. Cf. TEODORI, A. 78, HOL. 5, 8, ANTROP. 25, KRETZULESCU, A. 3, MAN. SĂNĂT. 119, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Căptușala stomacului, numită mucoasă . . . , cuprinde glandele gastrice. BIANU, S. 699, cf. DL, DM, DN, DER. – Pl.: mucoase. – Și: (rar) mucóză s. f. ȘĂINEANU, D. U., CADE. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL