1. [MDA2] mucări2 v vz mucuri1
2. [MDA2] mucori v vz mucuri1
3. [MDA2] mucuri1 vir [At: REV CRIT. III, 161 / V: ~cări, ~cori / Pzi: 3 ~rește / E: mucoare] 1-2 (Ban; Olt) A (se) mucegăi.
4. [DLR] MUCURÍ1 vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Prin Ban. și Olt.) A (se) mucegăi. Pîinea s-a mucurit. REV. CRIT. III, 161, cf. CHEST. II 386/10. [Vinul] s-a mucurit. ALR SN I h 244. – Prez. ind. pers. 3: mucurește. – Și: mucări (ALR II/I MN 7, 6 847/836, LEXIC REG. 46), mucori (N. REV. R. VIII, nr. 6, 87) vb. IV. – V. mucoare.
5. [DLR] MUCURI2 vb. IV v. mucări1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL