1. [MDA2] mucron s [At: GRECESCU, FL. 313 / Pl: ? / E: fr mucron] Vârf scurt, subțire și ascuțit, cu care se termină anumite organe ale plantelor.
2. [DN] MUCRON s.n. (Biol.) Vîrf mic ascuțit cu care se termină unele organe ale plantelor. [< fr. mucron, cf. lat. mucro].
3. [MDN '00] MUCRON s. n. vârf mic ascuțit cu care se termină unele organe ale plantelor. (< fr. mucron)
4. [DLR] MUCRON subst. Vîrf scurt, subțire și ascuțit, cu care se termină anumite organe ale plantelor. Vîrful. . . terminat în mucron. GRECESCU, FL. 313. – Pl.: ? – Din fr, mucron.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL