1. [DEX '09] MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.
2. [MDA2] mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.
3. [MDA2] mucuri2 v vz mucări1
4. [DLRLC] MUCĂRI2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.
5. [Scriban] mucărésc v. tr. Taĭ saŭ rup mucu lumînărilor.
6. [DOOM 3] mucări1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, 3 sg. mucărește, imperf. 1 mucăream; conj. prez. 1 sg. să mucăresc, 3 să mucărească
7. [DOOM 2] mucări2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 să mucărească
8. [DLR] MUCĂRI1 vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. (Despre oi) A avea scurgeri din nas (Tîrgu Neamț). Cf. A VI 9. 2. T r a n z. (Cu complementul „luminare”) A tăia partea carbonizată a mucului (II 1) (pentru a face să ardă mai bine). Cf. A III 12, V 15. 3. T r a n z. A tăia vîrful unor tulpini sau al unor inflorescențe (în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile). Aici sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adecă a culege vîrfurile lui, tâindu-le de deasupra drugilor. I. IONESCU, M. 529. El a străpuns hlugenul [de tutun] și l-a mucărit. id. D. 211, cf. I. CR. V, 280, ALR II/872. ◊ A b s o l. Pe aiure să obicinuiește la legatul bobului și a popușoilor a mucări. I. IONESCU, C. 102/15. – Prez. ind.: mucâresc. - Și: mucuri vb. IV, PAMFILE, A. R. 86, ALR II/872. – Muc + suf. -ări.
9. [DLR] MUCĂRI2 vb. IV v. mucuri1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL