1. [DEX '09] MUGITOR, -OARE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (I); mugind. 2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. – Mugi + suf. -tor.
2. [DLRLC] MUGITOR, -OARE, mugitori, -oare, adj. (Despre ape și despre furtuni) Care vuiește, care hăuiește puternic. Un torent ce-și prăvălește cursul de-apă peste stăvili Nu s-azvîrle printre pietre cu asalt mai mugitor. MACEDONSKI, O. I 105.
3. [Șăineanu, ed. VI] mugitor a. care mugește.
4. [MDA2] mugător, ~oare a vz mugitor
5. [MDA2] mugitoriu a vz mugitor
6. [DOOM 3] mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. și pl. mugitoare
7. [DOOM 2] mugitor adj. m., pl. mugitori; f. sg. și pl. mugitoare
8. [DLR] MUGITOR, -OARE adj. Care mugește, 1. (Despre unele animale) Cf. m u g i (I). Cămila easte dobitoc . . . mugitoriu. CANTEMIR, IST. 89. II. P. a n a l. 1. (Despre elemente ale naturii, în special despre ape) Cf. mugi (II 2). Valurile rnugitoare se luptau între sine. ASACHI, S. L. II, 19. ◊ Fig. [Torentul] s-azvîrle printre pietre cu asalt. . . mugitor. MACEDONSKI, O. I, 105. Stînci mugitoare-n adînc. COȘBUC, AE. 16. 2. (Despre unele instrumente muzicale) Cf. m u g i (II 3). Marșul suna în cornuri mugătoare. BUDAI-DELEANU, Ț. 97. – Pl.: mugitori, -oare. – Și: (învechit) mugitoriu, mugătór, -oáre adj. – Mugi + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL