1. [DEX '09] MILITĂROS, -OASĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.
2. [MDA2] milităros, ~oasă [At: CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3 / Pl: ~oși, ~oase / E: militar + -os] 1-2 a, av (Șdp) (într-un mod) specific militarilor. 3 smf Persoană milităroasă (1). 4-5 a, av (Pex) (În mod) rigid.
3. [DLRLC] MILITĂROS, -OASĂ, milităroși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) De militar, milităresc; p. ext. aspru, rigid. Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III 12.
4. [Scriban] *militărós, -oásă adj. (d. militar). Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militariĭ: om milităros, purtare milităroasă. Adv. În mod milităros, țanțoș: a răspunde milităros.
5. [DOOM 3] milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroasă, pl. milităroase
6. [DOOM 2] milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroasă, pl. milităroase
7. [DGS] milităros, -oasă adj. 1 (despre modul de a se comporta al oamenilor, despre ținuta lor etc.) cazon, marțial, <fig.> războinic. Bărbatul are un aer milităros. 2 (deprec.; despre oameni) v. Aprig. Barbar. Bestial. Brutal. Câinos. Crâncen. Crud. Crunt. Cumplit. Feroce. Fioros. Hain. Inclement. Inuman. Înverșunat. Necruțător. Neiertător. Neîmblânzit. Neînduplecat. Neîndurat. Neîndurător. Nemilos. Neomenos. Neuman. Rău. Sălbatic. Sângeros. Tiran. Violent.
8. [DLR] MILITĂROS, -OÁSĂ adj. (De obicei peiorativ) Specific militarilor, de militar; p. e x t. rigid, aspru. Rămășițele unor ticuri milităroase. CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3. Milităros ca mentalitate, . . . privea cu oroare îndeosebi revoluțiile în care erau amestecați și militarii de carieră. CAMIL PETRESCU, O. II, 567. Era. . . îmbîcsit de spiritul milităros. id. ib. III, 139. Un om prezentabil ca înfățișare și milităros, dar cam sărac cu duhul. V. ROM. iulie 1961, 70. ◊ (Adverbial) Doi gardiști cu chivăre . . . salutau milităros. P. CONSTANT, R. 172. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III, 12. - Pl.: milităroși, -oase. – Militar + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL