1. [MDA2] micloși v vz milcoși2
2. [MDA2] milcoși1 vt [At: ARH. OLT. XXI, 270 / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) A migăli (4).
3. [MDA2] milcoși2 vr [At: JIPESCU, O. 24 / V: (pmz) micloși / Pzi: ~șesc / E: nct] (Mun; Olt) A se linguși pe lângă cineva Si: a se gudura.
4. [DLRM] MILCOȘI, milcoșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milcui. – Din milc[ui] + suf. -oși.
5. [Scriban] milcuĭésc (mă) v. refl. (bg. milkam se, mă alint, mă lingușesc, d. mil, amabil. V. milă 1). Vechĭ. Rar azĭ. Mă milogesc. – În vest mă milcoșesc. V. ofilesc.
6. [DGS] milcoși vb. IV. (reg.; despre oameni) 1 intr. v. Lenevi. Sta. Trândăvi. 2 refl. v. Linguși.
7. [DLR] MICLOȘÍ vb. IV v. milcoși2.
8. [DLR] MILCOȘI1 vb. IV. Tranz. (Regional) A migăli (2) (Ștefănești-Drăgășani). ARH. OLT. XXI, 270. - Prez. ind.: milcoșesc – Etimologia necunoscută.
9. [DLR] MILCOȘÎ2 vb. IV. Refl. (Prin Munt. și Olt.) A se linguși (pe lîngă cineva), a se gudura. Și ursul la nevoie îți zice și nene, milcoșindu-se și tîrîndu-se-n patru labe pe lîngă tine. JIPESCU, O. 24. Se milcoșea lighioaia aceea pe lîngă feciorul de împărat, să fi zis că toată lumea e a ei. RĂDULESCU-CODIN, Î. 254, cf. ARH. OLT. XXI, 270. - Prez. ind.: milcoșesc. – Și: (prin metateză) micloșí vb. IV. ARH. OLT. XXI, 270. – Cf. m i l c u i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL