1. [MDA2] mildui1 vt [At: SEVASTOS N. 202 / Pzi: ~esc / E: ger mild „blând” + -ui] (Reg) A bate pe cineva ușor, în glumă.
2. [DLRLC] MILDUI, milduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate ușor (în glumă), a atinge pe cineva cu ceva. [Mirele] de-i blajin și molcom numai o milduiește [pe mireasă] cu harapnicul. SEVASTOS, N. 202.
3. [DLRM] MILDUI, milduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate ușor (în glumă), a atinge pe cineva cu ceva.
4. [DAR] mildui, milduiesc, vb. IV (reg.) a bate pe cineva (în glumă).
5. [DLR] MILDUÍ1 vb. IV. T r a n z. (Regional) A bate (pe cineva) ușor (în glumă). Unul dintre nuntași întinde mirelui un harapnic, ca să arate miresei stăpînirea lui, și de-i. . . blajin și molcom, numai o milduiește cu harapnicul. SEVASTOS, N. 202, cf. ȘEZ. V, 106. Pe român trîntește, Dar nu-i dă cu totul, numa-l milduiește. ap. TDRG. - Prez. ind.: milduiesc. – Cf. germ. m i l d „blînd”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL