1. [MDA2] milcuitură sf [At: (a. 1607) GCR I, 42/7 / Pl: ~ri / E: milcui + -tură] (Îvr) Rugăminte smerită de ajutor.
2. [Scriban] milcuitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Cerere umilă.
3. [DLR] MILCUITURĂ s. f. (Învechit, rar) Rugăminte smerită de ajutor. Milcuitura iaste aceaia cănd cerem ceva de la Domnezeu (a. 1607). GCR I, 42/7. - Pl.: milcuituri. – Milcui + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL