ROMÂNĂ s. (LINGV.) 1. (înv.) românie. (Text scris în ~.) 2. română comună = protoromână, străromână.
ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.
ROMÂN s. v. bărbat, sătean, soţ, ţăran.
ROMÁN s., adj. 1. s. (înv.) râmlean, rumân. (Împăratul Diocleţian era ~.) 2. adj. (înv.) râmlean, râmlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. 4. adj. v. catolic.
ROMÁN s. v. crizantemă, dumitriţă, granat, margaretă, muşeţel, romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, spilcuţă, tufănică.
