1. [DEX '09] ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
2. [MDA2] isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.
3. [CADE] ISPRĂVNICI (-icesc) vb. tr. și refl. iron. A (se) face ispravnic: în sfîrșit, cu mila lui Dumnezeu, m’am ispravnicit! (ALECS.).
4. [DLRLC] ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).
5. [Șăineanu, ed. VI] isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.
6. [Scriban] 2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
7. [DOOM 3] isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, 3 sg. isprăvnicește, imperf. 1 isprăvniceam; conj. prez. 1 sg. să isprăvnicesc, 3 să isprăvnicească
8. [DOOM 2] isprăvnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 să isprăvnicească
9. [DLRLV] ISPRĂVNICI vb. (ȚR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnic + suf. -i. Vezi și ispravnic, isprăvnicie. Cf. c h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), h ă t m ă n i, s c h i v e r n i s i (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL