1. [DEX '09] ISPRĂVNICIE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -ie.
2. [MDA2] isprăvnicie sf [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~ii / E: ispravnic + -ie] (Înv) 1 Funcție a ispravnicului (1-2). 2-3 Birou al ispravnicului (1-2) Si: prefectură.
3. [CADE] ISPRĂVNICIE, ❍ ISPRĂMNICIE sf. 1 Funcțiunea de ispravnic ¶ 2 Localul ispravnicului: tîrziu, vin la ~ să se judece doi creștini (R.-COD.) ¶ 3 ⚖️ Calitatea de tutore, epitropie: nici ispravnicul sau fiiu-său nu vor putea să ia prea săraca căreia-i iaste ispravnic, pînă nu se va slobozi ispravnicia (PRV.-MB.) ¶ 4 ⏲ ‡ Administrațiune.
4. [DLRLC] ISPRĂVNICIE, isprăvnicii, s. f. (Învechit) 1. Funcție de ispravnic. S-a hotărît să intre la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu... o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. Ard-o focu isprăvnicie!... că mare belea-i pe capul meu. ALECSANDRI, T. I 196. L-am silit pe bărbatu-meu să meargă la Ieș ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice din ținut. id. ib. 174. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. Înainte mergeau suitarii călări... Apoi urmau panțirii isprăvniciei. NEGRUZZI, S. I 29.
5. [Șăineanu, ed. VI] isprăvnicie f. funcțiunea sau localul ispravnicului: ce pricină ai la isprăvnicie? AL.
6. [Scriban] isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.
7. [DOOM 3] isprăvnicie s. f., art. isprăvnicia, g.-d. art. isprăvniciei; pl. isprăvnicii, art. isprăvniciile (desp. -ci-i-)
8. [DOOM 2] isprăvnicie s. f., art. isprăvnicia, g.-d. art. isprăvniciei; pl. isprăvnicii, art. isprăvniciile
9. [DLRLV] ISPRĂVNICIE s.f. (Mold., ȚR) Funcție de ispravnic. (2). A: Va mazili pe Gheorghe din toată, puterea, isprăvniciei lui. M. COSTIN. B: Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. R. POPESCU. Etimologie: ispravnic + suf. -ie. Vezi și ispravnic, isprăvnici. Cf. ș o f ă r i e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL