1. [DEX '09] ISPĂȘIRE, ispășiri, s. f. Acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație. – V. ispăși.
2. [MDA2] ispășire sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 196 / V: spășire / Pl: ~ri / E: ispăși] 1 (Înv) Ispașă (2). 2 Răscumpărare a unei greșeli prin suferință Si: (liv) expiare, ispășenie (4). 3 Executare a unei condamnări privative de libertate. 4 Suferință pentru o faptă comisă de altă persoană. 5 Iertare de păcate Si: mântuire.
3. [CADE] ISPĂȘIRE sf. Faptul de a ispăși, expiațiune.
4. [DLRLC] ISPĂȘIRE, ispășiri, s. f. Acțiunea de a ispăși; expiere, expiație. Ba dau bani la mănăstire Pentru-a noastră ispășire. PĂSCULESCU, L. P. 196.
5. [Șăineanu, ed. VI] ispășire f. expiațiune: ceasul ispășirii de veci Od.
6. [Scriban] ispășíre f. Constatare.
7. [DEX '09] ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spăși vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.
8. [MDA2] ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.
9. [CADE] *EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
10. [CADE] * EXPIA (-piez) vb. tr. – ISPĂȘI 1 [fr.].
11. [CADE] ISPĂȘENIE, ISPĂȘANIE sf. 1 = ISPĂȘIRE ¶ 2 ⚖️ = ISPAȘĂ: osebit de aceasta, sînt ispășaniile de păduri (FIL.).
12. [CADE] ISPĂȘI (-ășesc) vb. tr. 1 A avea de suferit, a-și lua osînda de pe urma unui păcat, unei fapte rele, unei vine, a expia: urs ai să rămîi pînă îți vei ~ păcatele (ISP.); iartă-mă, căci cu amarnice dureri am ispășit, vai! și eu, păcătoasa-mi rătăcire (ODOB.) ¶ 2 A prețui paguba făcută de vite într’o țară, într’o livadă, etc.: și-l chiamă să fie de față, cînd se va ~ cînepa și cireșele (CRG.) [vsl. sŭpasiti].
13. [DLRLC] ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spăși (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.
14. [DLRLC] SPĂȘI vb. IV v. ispăși.
15. [Șăineanu, ed. VI] ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].
16. [Șăineanu, ed. VI] ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].
17. [Scriban] ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.
18. [DOOM 3] ispășire s. f., g.-d. art. ispășirii; pl. ispășiri
19. [DOOM 2] ispășire s. f., g.-d. art. ispășirii; pl. ispășiri
20. [DOOM 3] ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, 3 sg. ispășește, imperf. 1 ispășeam; conj. prez. 1 sg. să ispășesc, 3 să ispășească
21. [DOOM 2] ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 să ispășească
22. [MDO] ispăși (conj. ispășească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL