1. [DEX '09] ISPĂȘITOR, -OARE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.
2. [MDA2] ispășitor, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: ispăși + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ispășește (2). 3 a (Îs) Țap ~ Persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora.
3. [CADE] ISPĂȘITOR adj. și sm. Care ispășește.
4. [DLRLC] ISPĂȘITOR, -OARE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește o vină, o greșeală (a sa sau a altuia); expiator. ◊ Expr. (Familiar) Țap ispășitor = persoană asupra căreia se aruncă greșelile altora. 2. (În concepțiile mistico-religioase) Care contribuie la iertarea, la ispășirea cuiva. Jertfă ispășitoare.
5. [Scriban] ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.
6. [DOOM 3] ispășitor adj. m., pl. ispășitori; f. sg. și pl. ispășitoare
7. [DOOM 2] ispășitor adj. m., pl. ispășitori; f. sg. și pl. ispășitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL