REALIZÁRE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. creaţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. înfăptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. îndeplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)
REALIZÁ vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a înfăptui, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabílă.) 5. v. crea. 6. v. desăvârşi. 7. a se desăvârşi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcătui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obţine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. înfăptui. 16. v. făuri. 17. a se înfăptui, a se produce. (Când s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obţine, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a împlini, a îndeplini, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 22. a se împlini, a se îndeplini, a se înfăptui, (pop.) a se întâmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.