1. [MDA2] hămisi v vz hămesi
2. [CADE] HĂMISI 👉 HĂMESI.
3. [DEX '09] HĂMESI, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.
4. [MDA2] hămesi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 116/14 / V: ~eși, ~misi, ~mne~, ~mnisi, hem~, hemeși, himisi / Pzi: ~sesc / E: alb hames „mâncău”] (Uneori complinit prin „de foame”) 1 vi A flămânzi. 2 vi A-și pierde puterile. 3 vi A leșina de foame. 4-5 vt A chinui sau a doborî foamea pe cineva. 6 vt A lăsa pe cineva să moară de foame.
5. [MDA2] hămeși vit vz hămesi
6. [MDA2] hămnesi v vz hămesi
7. [MDA2] hămnisi v vz hămesi
8. [MDA2] hemesi v vz hămesi
9. [MDA2] hemeși v vz hămesi
10. [MDA2] himisi v vz hămesi
11. [CADE] HĂMESI, HEMESI, HĂMISI (-esesc, -isesc) I vb. intr. A flămînzi peste măsură, a leșina de foame: porunci să se dea Țiganilor de mîncare, ca să nu hămisească (Pann). II. vb. tr. A lăsa să flămînzească, a chinui cu foamea: după ce o hămisi cu foamea și pe ea și vițelul (ret.) [comp. alb.. hamăs „mîncău”].
12. [CADE] HEMESI... 👉 HĂMESI ...
13. [DLRLC] HĂMESI, hămesesc, vb. IV. Intranz. A flămînzi peste măsură, a fi foarte flămînd, a fi lihnit de foame.
14. [Scriban] hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.
15. [Scriban] hemesésc, V. hămesesc.
16. [DOOM 3] hămesi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesesc, 3 sg. hămesește, imperf. 1 hămeseam; conj. prez. 1 sg. să hămesesc, 3 să hămesească
17. [DOOM 2] hămesi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesesc, imperf. 3 sg. hămesea; conj. prez. 3 să hămesească
18. [IVO-III] hămesesc, -sească 3 conj., -seam 1 imp.
19. [DRAM 2021] hămisí, hămisesc, (hămnisi), v.t.r. (reg.) A pofti ceva, a fi lacom, a fi nesătul: „Până ceapa să frije, / Ardeleanu hămnise” (Bilțiu, 2006: 216). – Var. a lui hămesi (MDA).
20. [DRAM 2015] hămisi, hămisesc, (hămnisi), vb. tranz., refl. – (reg.) A pofti ceva, a fi lacom, a fi nesătul: „Până ceapa să frije, / Ardeleanu hămnise” (Bilțiu, 2006: 216). – Var. a lui hămesi (< alb. hames „mâncău”) (MDA).
21. [DLRLV] HĂMESI vb. (Mold.) A flămînzi. Și începură oștenii a hămnesi și a se bolnăvi. N. COSTIN. Și caii încă hămnesisă. NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: hemnisi (CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: cf. alb. hamĕs. Vezi și hămesit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL