1. [MDA2] hălăi vi [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~esc / E: fo cf hălălăi, hălăcăi] 1 A face mare gălăgie. 2 A se certa cu scandal.
2. [CADE] ❍HĂLĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. Olten. 1 A face gură, a trăncăni: ce tot hălăi aici de pomană? (pșc.) ¶ 2 A certa, a lua la ceartă [comp. HĂLĂLĂI].
3. [DAR] hălăi, hălăi, vb. IV (reg.) 1. a răcni, a face gură, a se sfădi. 2. a dojeni (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL