RĂDĂCÍNĂ s. v. bază, fundament, fundaţie, scorbură, temelie.
RĂDĂCÍNĂ s. 1. (BOT.) rădăcină laterală v. radicelă; rădăcină secundară v. radicelă, rădăcină laterală. 2. rădăcina-vieţii v. ginseng. 3. cotor, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 4. (MED.) (pop.) ţâţână. (~ unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (~ unui cuvânt.) 6. (MAT.) radical. (~ unui număr.) 7. v. soluţie.
RĂDĂCINĂ-NEÁGRĂ s. v. tătăneasă.
RĂDĂCINĂ-DÚLCE s. v. lemn-dulce.
RĂDĂCINĂ-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
RĂDĂCINĂ-DE-FRÍGURI s. v. rodul-pământului.
RĂDĂCINA-ŞÁRPELUI s. v. răculeţ.
RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.
RĂDĂCINA-CIÚMEI s. v. captalan.