1. [DEX '09] DIȘTERNE vb. III v. deșterne.
2. [MDA2] dișterne v vz deșterne
3. [CADE] * DIȘTERNE (-tern) I. vb. tr. Mold. A desfășura, a destinde: pămîntul se desface ca din scutice și-și dișterne privileștile din ce în ce mai limpezi (VLAH.). II. vb. refl. A se desfășura, a se întinde: peste dungile de brădet ce se diștern pe vale ca niște grădini (VLAH.) [așterne].
4. [Șăineanu, ed. VI] dișterne v. V. deșterne: priveliștile sclipitoare ce’n repezi șiruri se diștern EM.
5. [DEX '09] DEȘTERNE, deștern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: dișterne vb. III] – Pref. des- + [a]șterne.
6. [MDA2] deșterne [At: LM / V: (reg) diș~ / Pzi: ~tern / E: des- + (a)șterne] (Pop) 1 vt (C. i. așternutul de pat sau fața de masă) A strânge. 2 vr A se desfășura în fața ochilor.
7. [CADE] DEȘTERNE, DIȘTERN (–tern) vb. tr. A întinde ca o pătură ce se așterne, a desfășura: pămîntul se desface ca din scutice și-și dișterne priveliștile din ce în ce mai limpezi (VLAH.) [așterne].
8. [DEX '98] DEȘTERNE, deștern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: dișterne vb. III] – Des1- + [a]șterne.
9. [DLRLC] DEȘTERNE, deștern, vb. III. 1. Tranz. A strînge, a ridica așternutul de pe pat sau fața de masă cu obiectele rînduite pe ea. Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ca-n basme. MACEDONSKI, O. I 66. Ia masa, că nu mînînc, Deșterne-mi, că nu mă culc, Gată murgu să mă duc. ȘEZ. VII 112. 2. Refl. (Rar) A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). Sub un cer fără lumină, marea-n valuri se deșterne. BELDICEANU, P. 122. (Cu pronunțare regională) Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. EMINESCU, O. I 205. – Variantă: dișterne vb. III.
10. [Șăineanu, ed. VI] deșterne v. a desfășura. [V. așterne].
11. [Scriban] deștérn, -út, a. -érne v. tr. (din aștern). P.P. Serbia. Strîng așternutu: că mie mi s’a urît așternînd și deșternînd.
12. [DOOM 3] deșterne (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștern, 3 sg. deșterne; conj. prez. 1 sg. să deștern, 3 să deștearnă; imper. 2 sg. afirm. deștearnă; ger. deșternând; part. deșternut
13. [DOOM 2] deșterne (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștern, 1 pl. deșternem; conj. prez. 3 să deștearnă; part. deșternut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL