1. [DEX '09] DISIMULAȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.
2. [MDA2] disimulație sf [At: FIS. 167/12 / V: ~iune, (înv) ~lăciune / Pl: ~ii / E: fr dissimulation, lat dissimulatio] Prefăcătorie.
3. [DLRLC] DISIMULAȚIE s. f. Disimulare.
4. [DN] DISIMULAȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen. -iei, var. disimulațiune s.f. / cf. fr. dissimulation, lat dissimulatio].
5. [MDN '00] DISIMULAȚIE s. f. disimulare. (< fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
6. [MDA2] disimulațiune sf vz disimulație
7. [MDA2] disimulăciune sf vz disimulație
8. [DN] DISIMULAȚIUNE s.f. v. disimulație.
9. [Scriban] * disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
10. [DOOM 3] disimulație (prefăcătorie) (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. disimulația (desp. -ți-a), g.-d. art. disimulației; pl. disimulații, art. disimulațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] disimulație (prefăcătorie) (rar) (-ți-e) s. f., art. disimulația (-ți-a), g.-d. art. disimulației; pl. disimulații, art. disimulațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL