1. [DEX '09] DISIMULARE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.
2. [MDA2] disimulare sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~lări / E: disimula] 1 Disimulație. 2 Camuflare. 3 (Med) Ascundere a unei boli, infirmități, obsesii, a unor simptome sau urme de violență, în scopul sustragerii de la tratament obligatoriu, pentru obținerea unui certificat medical.
3. [DN] DISIMULARE s.f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulație. [< disimula].
4. [DEX '09] DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
5. [MDA2] disimula [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lez, (înv) disimul / E: fr dissimuler, lat dissimulare] 1 vt (C.i. părți ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi, a masca. 2-3 vt A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații (dându-i aparențe înșelătoare) Si: a masca. 4 vr (Îvr; d. electricitate) A se anula.
6. [CADE] * DISIMULA (-ulez) I. vb. tr. 1 A ascunde, a nu-și da pe față sentimentele, proiectele, etc.: a-și ~ ura, durerea ¶ 2 A se (pre)face că nu vede, că nu aude, că nu simte, că nu pricepe ceva. II. vb. refl. A se ascunde, a se pitula, a se piti [fr.].
7. [DEX '98] DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
8. [DLRLC] DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.
9. [DN] DISIMULA vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].
10. [MDN '00] DISIMULA vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)
11. [Șăineanu, ed. VI] disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.
12. [Scriban] * disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
13. [Scriban] * disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.
14. [DOOM 3] disimulare (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulării; pl. disimulări
15. [DOOM 2] disimulare (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulării; pl. disimulări
16. [DOOM 3] disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 1 sg. disimulez, 3 disimulează; conj. prez. 1 sg. să disimulez, 3 să disimuleze
17. [DOOM 2] disimula (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL