1. [MDA2] disipat, ~ă a [At: SANIELEVICI, R. 238 / Pl: ~ați, ~e / E: disipa] 1 (Îvr) Risipit. 2 (Teh; d. energie) Care se pierde. 3 (Teh; d. energie) Care se elimină.
2. [DEX '09] DISIPA, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). – Din fr. dissiper.
3. [MDA2] disipa [At: CALENDARIU (1774), 29/1 / V: (înv) ~pi / Pzi: ~pez / E: fr dissiper] 1 vt (Frm) A împrăștia. 2 vt (Frm) A cheltui nebunește. 3-4 vtr A-și pierde sau a face să-și piardă energia. 5-6 vtr A elimina sau a face să elimine un surplus de energie sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant.
4. [MDA2] disipi v vz disipa
5. [DEX '98] DISIPA, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. – Din fr. dissiper.
6. [DN] DISIPA vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper].
7. [MDN '00] DISIPA vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper)
8. [DOOM 3] disipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disipez, 3 disipează; conj. prez. 1 sg. să disipez, 3 să disipeze
9. [DOOM 2] disipa (a ~) vb., ind. prez. 3 disipează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL