1. [DEX '09] DECONTARE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.
2. [MDA2] decontare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: deconta] 1 Justificare detaliată, pe bază de acte, a întrebuințării unei sume (primite) Si: decontat1 (1). 2 Înapoiere a banilor cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice Si: decontat1 (2). 3 (Rar) Decont (3).
3. [DLRLC] DECONTARE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite. Comisia de revizie verifică în mod amănunțit decontările cu membrii gospodăriei colective, dezvăluie orice greșeală în dauna membrilor sau a gospodăriei și greșelile în calcularea zilelor-muncă. STAT. GOSP. AGR. 47. Decontările contabile anuale centralizate asupra execuției planurilor de venituri și cheltuieli... se întocmesc și se înaintează organelor financiare superioare. B. O. 1951, 764.
4. [DN] DECONTARE s.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta].
5. [DEX '09] DECONTA, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.
6. [MDA2] deconta [At: DEX / Pl: ~tez / E: fr decompter] 1 A justifica detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). 2 A înapoia banii cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca în părțile componente o sumă cheltuită sau care urmează a fi cheltuită.
7. [DLRLC] DECONTA, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat întrebuințarea unei sume primite sau provenite dintr-o operație oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare.
8. [DN] DECONTA vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter].
9. [MDN '00] DECONTA vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter)
10. [DOOM 3] decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
11. [DOOM 2] decontare s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
12. [DOOM 3] deconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decontez, 3 decontează; conj. prez. 1 sg. să decontez, 3 să deconteze
13. [DOOM 2] deconta (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 decontează
14. [MDO] deconta
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL