1. [DEX '09] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
2. [MDA2] cărăuși vi [At: ANON. CAR. / P: ~ră-u~ / Pzi: ~șesc / E: cărăuș] 1-2 A face cărăușie (1-2).
3. [CADE] CĂRĂUȘI (-ușesc) vb. tr. și intr. A exercita meseria de cărăuș; a transporta cu carul greutăți mari pînă la locuri depărtate.
4. [DLRLC] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Pronunțat: -ră-u-.
5. [DLRM] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
6. [DEX '09] CĂRĂUȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș.
7. [MDA2] cărăuș sm [At: CANTEMIR, IST. 47 / P: ~ră-uș / Pl: ~i / E: căra + -uș] 1 (Înv) Căruțaș. 2 (Înv; spc; mpl) Bărbați care aduc mireasa mirelui cu carele, la o nuntă țărănească. 3 (Ast; pop; îf -uf) Stea mică din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap.
8. [CADE] CĂRĂUȘ sm. 1 Cel ce cară, transportă cu carul greutăți mari pînă la locuri depărtate: fiecare ~ merge la pas, învîrtind biciul pe deasupra boilor JIP.; proverb: nevoia învață pe ~ sau chiria deșteaptă pe ~, nevoia-l silește pe om să devie inventiv ¶ 2 💫 CĂRĂUȘUL, stea mică, abia vizibilă cu ochii liberi, din constelațiunea Carului-mare (a doua din proțap), numită de popor și „Văcarul”, „Cățelușa”, „Ucigă-l-toaca” sau „Ucigă-l-crucea”.
9. [DLRLC] CĂRĂUȘ, cărăuși, s. m. 1. Muncitor care se ocupă cu transportul cu căruța al greutăților sau al persoanelor; căruțaș. Iată-l cărăuș la Verești, iată-l cărînd, toamna, cartofi și păpușoi la tîrg. CAMILAR, N. I 21. Acoperind geamătul osiilor, se înălțau glasurile cărăușilor. C. PETRESCU, S. 9. Un foc uriaș de vreascuri varsă valuri roșii de lumină peste cisla cărăușilor. SADOVEANU, O. I 283. Boii stau în jug supuși, Gata de plecare; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care. IOSIF, V. 74. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lîngă a doua stea din proțap, abia vizibilă cu ochiul liber.
10. [DLRM] CĂRĂUȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lîngă a doua stea din proțap. – Din căra + suf. -ăuș.
11. [Șăineanu, ed. VI] cărăuș m. cel ce duce sau transportă într’un car.
12. [Scriban] cărăúș m. (d. car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. V. chirigiŭ.
13. [Scriban] cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
14. [DOOM 3] cărăuși (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, 3 sg. cărăușește, imperf. 1 cărăușeam; conj. prez. 1 sg. să cărăușesc, 3 să cărăușească
15. [DOOM 2] cărăuși (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, imperf. 3 sg. cărăușea; conj. prez. 3 să cărăușească
16. [DOOM 3] cărăuș s. m., pl. cărăuși
17. [DOOM 2] cărăuș s. m., pl. cărăuși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL