1. [DEX '09] CĂRĂTURĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură.
2. [MDA2] cărătură sf [At: (a. 1813) URICARIUL I, 198/22 / Pl: ~ri / E: căra + -ătură] 1 Transport. 2 (Cer) Cantitate dintr-o povară care se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).
3. [CADE] CĂRĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 Faptul de a căra, cărat: am cîștiga cîte 50 la sută, numai din ~ ... însă ... n’avem drumuri de fier ALECS. ¶ 2 Rezultatul acestei acțiuni, cantitatea cărată, lucrul ce s’a cărat.
4. [DLRLC] CĂRĂTURĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. Le scriau ta terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9.
5. [DLRM] CĂRĂTURĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cîtă se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).
6. [Șăineanu, ed. VI] cărătură f. lucru cărat, transport.
7. [Scriban] cărătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căratuluĭ, transport: treĭ cărăturĭ de lemne. V. dusoare.
8. [DOOM 3] cărătură s. f., g.-d. art. cărăturii; pl. cărături
9. [DOOM 2] cărătură s. f., g.-d. art. cărăturii; pl. cărături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL