1. [MDA2] cărăui1 vtr [At: DA / V: ~ărui / Pzi: ~esc / E: cărăui2] 1-2 A (se) îmbăta.
2. [MDA2] cărăui2, ~ie a [At: GORJAN, H. I, 105/26 / V: ~rui, ~ie / Pl: ~, ~ie / E: ns cf cărare] (Înv) 1 Beat. 2 Smintit.
3. [Scriban] cărăúĭ, -úĭe, V. chearaud.
4. [MDA2] cărărui v vz cărăui
5. [MDA2] cărui1 v vz cărăui
6. [MDA2] cărui2, ~ie a vz cărăui
7. [MDA2] chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: ~rhuz / Pl: ~uzi, ~ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit.
8. [MDA2] tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).
9. [Scriban] chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).
10. [Scriban] tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
11. [DAR] cărăui, -ie, cărăui, adj. (pop.) 1. amețit de băutură, afumat, cherchelit. 2. candriu, smintit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL