Definiție și ce înseamnă căruț

1. [DEX '09] CĂRUȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț.

2. [MDA2] căruț sn [At: LB / Pl: ~uri / E: car + -uț] 1-2 (Șhp) Car (mic) Si: cărucior (1-2). 3-4 Cărucior (3-4). 5 (Teh) Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. 6 (Pop) Roabă. 7 (Reg) Parte a joagărului nedefinită mai îndeaproape Si: car, căruță (12). 8 (Ast) Ursa mică.

3. [CADE] CĂRUȚ (pl. -uțe) sn. 1 dim. CAR1: oțopina de ca nu mai putea... să mai tîrască și ~ul cu butoiul de rachiu ISP. ¶ 2 📰 = CAR1 6 ¶ 3 Cele patru roate care circulă pe șinele patului unei mașini tipografice și care poartă fundamentul înainte și înapoi.

4. [DLRLC] CĂRUȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Căruță. Unde mi se nomoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le miște, necum să mai tîrască și căruțul. ISPIRESCU, L. 373. Tremură pe pietre căruțul hîrbuit. NEGRUZZI, S. II 206. 3. Căruță mică, trasă sau împinsă cu mîna, care servește la transportul poverilor mici. 4. Cărucior de copii. 5. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcțiuni.

5. [DLRM] CĂRUȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Căruță mică (trasă sau împinsă cu mîna) care servește la transportul poverilor ușoare. 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Din car + suf. -uț.

6. [Scriban] cărúț n., pl. urĭ (d. căruță). Căruță mică de tras saŭ de împins cu mîna (ca cele de copiĭ). Conținutu unuĭ căruț.

7. [CADE] CĂRUCIOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CĂRUȚ(Ă): ~ul lui era tras de trei cai negri în front I.-GH. ¶ 2 Căruță mică ce se trage de un om: ~ul se opri în pragul fierăriei, tîrît de o fată ca de 12 ani DLVR. ¶ 3 Căruță mică în care se plimbă copiii (🖼 934): mai la o parte un ~ cu copii GRL. ¶ 4 Căruță mititică cu care se joacă copiii: Dan meșterea un ~ pentru fetiță VLAH..

8. [DOOM 3] căruț s. n., pl. căruțuri

9. [DOOM 2] căruț s. n., pl. căruțuri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂRUNTEȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. […]
1. [DEX '09] CĂRUNTEȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. […]
1. [DEX '09] CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală. 2. [MDA2] cărunțeală […]
1. [DEX '09] CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: cărunta vb. I] […]
1. [DEX '09] CĂRUNȚIE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] CĂRUNTA vb. I v. cărunți. 2. [DEX '09] CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. […]
1. [DEX '09] CĂRUNȚIT, -Ă, cărunțiți, -te, adj. (Înv.) Încărunțit. – V. cărunți. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] CĂRUȚAȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro