Definiție și ce înseamnă călărită

1. [Scriban] călărită f., pl. e. Un joc cu mingea, cînd băĭețiĭ șed călare unu pe altu.

2. [MDA2] călărit1, ~ă a [At: BĂLCESCU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: călări] 1 (D. cai) Pe care se călărește (1). 2 (Fig; d. oameni) Care este stăpânit și condus după voința altcuiva.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

Definiție și ce înseamnă călăfătuire
1. [DEX '09] CĂLĂFĂTUIRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – […]
Definiție și ce înseamnă călăfătuit
1. [MDA2] călăfătuit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~u-it / Pl: ~iți, ~e […]
Definiție și ce înseamnă călăreală
1. [Argou] călăreală, călăreli s. f. (er.) contact sexual. 2. [Argou] a da iapa în […]
Definiție și ce înseamnă călăresc
1. [DEX '09] CĂLĂRESC, -EASCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești. – […]
Definiție și ce înseamnă călărește
1. [DEX '09] CĂLĂREȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește. 2. [MDA2] călărește […]
Definiție și ce înseamnă călăreț
1. [DEX '09] CĂLĂREȚ, -EAȚĂ, călăreți, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. […]
Definiție și ce înseamnă călărie
1. [DEX '09] CĂLĂRIE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a […]
Definiție și ce înseamnă călărime
1. [DEX '09] CĂLĂRIME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro