1. [MDA2] căcărează sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 105 / V: ~ez sm / Pl: ~eze / E: căca + -ărează] 1 Excrement în formă de globuri mici al unor animale: oaie, iepure, șoarece etc. Si: (reg) căcărei, (pfm) căcăreață, căcărei. 2 Instrument de lemn având forma cifrei 5, bătut în podul carului pentru susținerea loitrelor Si: căcăreață.
2. [CADE] CĂCĂREAZĂ (pl. -eze) sf. Excrementele oilor, caprelor, iepurilor; șoarecilor, etc. [comp. alb. kakεrδi]
3. [Scriban] căcăreáză f., pl. eze (d. cac cu suf. ărează). Vest. Baligă de oaĭe, de capră, de ĭepure, de șoarice ș. a. – În est cîcăreață, pl. ețe.
4. [MDA2] căcărez sm vz căcărează
5. [DER] CĂCĂREAZĂ, căcăreze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză)
6. [DER] CĂCĂREZA, căcărez, vb. I. Tranz. A defeca (în special despre animale). (din căcărează)
7. [Argou] căcărează, căcăreze s. f. (vulg.) 1. bol fecal (mai ales de oaie). 2. persoană insignifiantă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL