1. [DEX '09] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir de cârlige mari din oțel, așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.
2. [DEX '09] CÂRMACI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.
3. [MDA2] carmac sn [At: DAMÉ, T. / V: ~ă sf, câr~, cârmaci / Pl: ~ace / E: rs кармак] Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari, așezate în apă la diferite adâncimi.
4. [MDA2] carmacă sf vz carmac
5. [MDA2] cârmacea sf vz cârmaci
6. [MDA2] cârmaci2 sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr~, ~aș, (înv) (3-6) ~ace sf / Pl: ~ / E: bg кармак] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcații Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutașul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuș, plutaș, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvernator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie.
7. [MDA2] cârmaci1 sn[1] vz carmac
8. [MDA2] cârmaș sm vz cârmaci
9. [CADE] ❍CARMAC (pl. -ace) sn. Mold. 1 🐟 Unealtă de pescuit constînd dintr’o sfoară groasă și lungă de vre-o 50 de metri de care sînt atîmate niște sforicele cu cîrlige; unealta se așază de-a curmezișul cursului apei ¶ 2 🏚 Proțapul, oiștea, pîrghia sau drugul morii [rus. kormakŭ].
10. [CADE] CÎRMACIU sm. 1 ⛵ Cel ce stă la cîrma unei corăbii și-i dă direcțiunea voită: corabia cu doi cîrmaci se înneacă (PANN) ¶ 2 Olten. 🐑 Berbec mare care merge în capul turmei [vsl. *krŭmačŭ; comp. blg, kŭrmačŭ].
11. [DEX '98] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.
12. [DEX '98] CÂRMACI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.
13. [DLRLC] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit, constînd din mai multe șiruri de cîrlige mari de fier, de forma undiței, care, așezate în apă la diferite adîncimi, prind fără nadă peștele. Trebuia să trecem în mare spre locurile unde pescarii își aveau rețelele de carmace pentru pescuitul morunului și nisetrului. SADOVEANU, O. A. II 196.
14. [DLRLC] CÎRMACI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Învechit) Persoană care conduce; cîrmuitor, guvernator. Mai multe daruri trebui un bun cîrmaci să aibă. NEGRUZZI, S. II 192.
15. [DLRM] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, constînd din mai multe șiruri de cîrlige mari. – Rus karmak.
16. [DLRM] CÎRMACI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Înv.) Cîrmuiitor, guvernator. – Bg. kărmač.
17. [Șăineanu, ed. VI] carmac n. Mold. undiță mare ce se așează în curmezișul cursului apei: morunul se pescuește cu carmace. [Rus. KORMAKŬ, momeală de undiță].
18. [Șăineanu, ed. VI] cârmaciu m. 1. cel ce ține și știe a ținea cârma unei corăbii; 2. fig. conducător.
19. [Scriban] carmác și cîrmác n., pl. e (cp. cu turc. karmak, cîrlig mare, și cu rus. kormák, nadă, mîncarea din undiță). Dun. Mare pripon compus din cîrlige unse (ca să nu ruginească) și fără nadă și cu care se prind peștiĭ ganoizĭ (din familia morunuluĭ). V. peremet și daidon.
20. [Scriban] cîrmác, V. carmac.
21. [Scriban] cîrmácĭ m., pl. tot așa (d. cîrmă saŭ bg. kŭrmač; vsl. kŭrmĭčĭčĭ). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia. (La plută, cîrmacĭu stă la partea din ainte). – Fem. cîrmace, pl. tot așa. V. dălcăuc.
22. [DOOM 3] carmac (reg.) s. n., pl. carmace
23. [DOOM 3] cârmaci s. m., pl. cârmaci, art. cârmacii
24. [DOOM 2] carmac s. n., pl. carmace
25. [DOOM 2] cârmaci s. m., pl. cârmaci
26. [MDO] cîrmaci
27. [IVO-III] cârmaciu, -ci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL