1. [DEX '09] CÂRMI, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcațiuni, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.
2. [MDA2] cârmi vti [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / Pzi: ~mesc / E: vsl кроумити] 1 A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers Si: a conduce, a pilota, (pop) a cârmălui (1), a cârmui (1). 2 A întoarce carul într-o anumită direcție Si: a hartoi. 3 A întoarce într-o anumită direcție un vehicul Si: a vira, (pop) a cârmălui (2), (îvp) a cârni. 4 (Îe) A ~ roata morii A da drumul apei pe scoc. 5 (Pgn) A coti. 6 (Rar; fig) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte Si: (îvp) a cârni (12). 7 (Înv; fig) A conduce.
3. [DEX '98] CÂRMI, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.
4. [Șăineanu, ed. VI] cârmi v. 1. a se abate din cale, a apuca alt drum; 2. fig. a ocoli, a șovăi, a’și schimba gândul: ar fi voit s’o cârmească împăratul ISP. [Cf. cârni, influențat de cârmă].
5. [CADE] CÎRMI (-mesc) l. vb. tr. 1 ⛵ A îndrepta corabia, luntrea, etc. într’o anumită direcție: el cîrmi într’acolo... micul său vas (ODOB.) ¶ 2 A abate pe altă cale, a schimba direcția, a îndrepta în altă parte: ~ carul din drum, ~ capul spre dreapta. II. vb. intr. 1 A se abate, a apuca alt drum, a coti: lăsăm șoseaua și cîrmim la stînga pe drumeacul pietros (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A se abate de la cele hotărîte, a tăgădui cele zise odată, a șovăi: ar fi voit s’o cîrmeascâ împăratul spre a nu-i da fata de soție (ISP.); a nu avea încotro ~, a nu avea alt chip de scăpare [vsl. krŭmiti > srb. krmiti, etc.].
6. [DLRLC] CÎRMI, cîrmesc, vb. IV. Intranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «spre», «la», «către» etc., arătînd direcția) A coti, a (se) întoarce (părăsind drumul drept). Trăsurile cîrmiseră spre conac, alergînd, de data aceasta, peste cîmpuri. PAS, L. I 32. Îl văzui cîrmind la dreapta. SANDU-ALDEA, U. P. 73. Radu cunoscu... semnele bătrînului... pe care-l lăsase la mal. El cîrmi într-acolo... grăbind lopătarea. ODOBESCU, S. I 145. 2. (Rar) Fig. A se abate de la cele spuse, a căuta motive pentru a nu-și mai îndeplini făgăduiala; a se codi, a șovăi, a ezita. Iordache înțelese că nu mai este de cîrmit și plăti. GALACTION, O. I 288. Ar fi voit s-o cîrmească împăratul, spre a nu-i da fata de soție. ISPIRESCU, L. 53.
7. [DLRM] CÎRMI, cîrmesc, vb. IV. Intranz. 1. A coti, a (se) întoarce (părăsind drumul drept). 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, hotărîte; a se codi, a șovăi; a ezita. – Slav (v. sl. krŭmiti).
8. [Scriban] cîrmésc v. tr. (vsl. krŭmiti). Îndrept spre alt punct o corabie, un vehicul ș. a. V. intr. Mă îndrept spre alt punct schimbînd direcțiunea: corabia, caru, trenu, calu, omu cîrmește la dreapta. Fig. Șovăĭesc, preget: iscălește contractu și nu maĭ cîrmi. V. cîrnesc.
9. [DOOM 3] cârmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmesc, 3 sg. cârmește, imperf. 1 cârmeam; conj. prez. 1 sg. să cârmesc, 3 să cârmească
10. [DOOM 2] cârmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmesc; imperf. 3 sg. cârmea; conj. prez. 3 să cârmească
11. [IVO-III] cârmesc (la dreapta, la stânga), -meam 1 imp.
12. [Argou] a cârmi una expr. a lovi cu palma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL