1. [MDA2] cârmoajă sf [At: PSALT. 314/14 / V: carmojie, căr~, ~moj sn, ~muj sn, com~ / Pl: ~je, ~oji / E: ctm vsl керм с + coajă] 1 (Reg) Rest alimentar. 2 (Reg) Firimitură. 3 (Înv; îf ~muj) Jertfa. 4 (Înv; îf ~muj) Dar2. 5 (Înv; îf cârmuj) Pomană.
2. [MDA2] cârmoj sn vz cârmoajă
3. [MDA2] cârmuj sn vz cârmoajă
4. [CADE] CÎRMOAJĂ (pl. -oji) sf. Mold. Maram. Coajă de pîine sau de mămăligă uscată: copiii ar mînca și ei aceste cîrmoji (SB.) [comp. vsl. krŭma].
5. [DLRLC] CÎRMOAJĂ, cîrmoji, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Resturi, firimituri (de mîncare). S-au fost pus amîndoi la masă și au ospătat. Cînd la urmă le-au rămas vro cîteva cîrmoji. SBIERA, P. 170. ♦ Coajă de pîine, de mămăligă, de mălai, uscată. Te-oi milui c-o cîrmoajă de mălai, Făcută de șapte ai (= ani). ȘEZ. V 58.
6. [DLRM] CÎRMOAJĂ, cîrmoji, s. f. (Reg.) Resturi, firimituri (de mîncare). ♦ Coajă de pîine sau de mămăligă uscată. – Comp. coajă.
7. [Scriban] cîrmój m. și cîrmoájă f., pl. ójĭ și (Buc.) oaje (din germ. kirch-messe, prescurtat în kirmesz, „hram, sărbătoare populară, ospăț, tîrg, dar”, s’a făcut sorabicu kermus și kermuša, ceh. slovac karmaš, pol. kiermasz, kiermaz, hram, ospăț; rus. alb. kermáš, [de unde litv. kermoszus], rom. cîrmuj, -oj și -oajă, poate infl. de rus. kormëž, hrănire, orĭ krómočka, darab, halcă, cîrmoj [Dac. 3, 701, și Bern. 1, 501]. V. kermesă). Vechĭ (Ps.S. -új, pl. ujure). Jertfă, prinos, pomană, dar. Azĭ. Trans. Mold. Iron. Codru (darab, halcă) de pîne, resturĭ de la pomenĭ, de la ospețe: caliciĭ umblă după cîrmojĭ. Munt. Colacĭ orĭ covrigĭ proștĭ ferțĭ orĭ copțĭ. – Și cîrmojie (Munt. est): Tărtăcuță roșie plină de cîrmojiĭ (Rodia).
8. [DAR] cârmoajă s.f. (reg.) resturi, fărâmituri, coji de pâine uscată sau de mămăligă.
9. [DRAM 2021] cârmoajă, cârmoaje, s.f. (reg.) 1. Bucată de pâine sau de colac. 2. Coajă de pâine uscată: „Mi-oi purta cârmoajele / Tocmai ca țigăncile” (Papahagi, 1925: 253). 3. Bucăți de mămăligă: „Și-ntr-o straiță de pânză / Strângeai cârmoji și brânză” (Antologie, 1980: 157). – Din sl. kermuš, din germ. Kermesse „sărbătoare, hram” (Drăganu, Berneker, DA, după DER), datorită pomenilor care se împărțeau; contam. vsl. kermuš + coajă (MDA).
10. [DRAM 2015] cârmoajă, cârmoaje, s.f. – (reg.) 1. Bucată de pâine sau de colac (Antologie, 1980). 2. Coajă de pâine uscată (Papahagi, 1925): „Mi-oi purta cârmoajele / Tocmai ca țigăncile” (Papahagi, 1925: 253; Giulești). 3. Bucăți de mămăligă (Grad, 2000): „Și-ntr-o staiță de pânză / Strângeai cârmoji și brânză” (Antologie, 1980: 157; Făurești). – Din sl. kermuš (slov. karmaš), din germ. Kermesse „sărbătoare, hram” (Drăganu, Berneker, DA, cf. DER), datorită pomenilor care se împărțeau; contam. vsl. kermuš + coajă (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL