SFĂT s. v. clopotar, paracliser, ţârcovnic.
SFAT s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, consfătuire, consimţământ, consimţire, conversaţie, convorbire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, dialog, discuţie, încuviinţare, îngăduinţă, înţelepciune, învoială, învoire, judecată, măsură, minte, moderaţie, permisiune, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, voie, voinţă, vrere.
SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gând, povăţuială, povăţuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tănaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primărie, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.)
