1. [DEX '09] BĂLĂCĂRIE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.
2. [MDA2] bălăcărie sf [At: LB / Pl: ~ii / E: bălăcări + -ie] (Reg) Vorbă de ocară, trivială Si: (îrg) bălăcăritură.
3. [DEXI] bălăcăríe s.f. (reg.) 1 Vorbă injurioasă, trivială. 2 Ceartă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bălăcări + -ie.
4. [DEX '98] BĂLĂCĂRIE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.
5. [DLRM] BĂLĂCĂRIE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urîtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie.
6. [CADE] BĂLĂCĂRI sf. Trans. Vorbă murdară, urîtă: vorbește bălăcării și nimic rău nu se leagă de el (RET.) [bălăcări].
7. [DOOM 3] bălăcărie (înv.) s. f., art. bălăcăria, g.-d. art. bălăcăriei; pl. bălăcării, art. bălăcăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] bălăcărie (înv.) s. f., art. bălăcăria, g.-d. art. bălăcăriei; pl. bălăcării, art. bălăcăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL